AGRICULTURA ORGANICĂ ȘI CONVENȚIONALĂ: O ECONOMIE COMPARATĂ

Principala problemă a agriculturii este găsirea unui compromis între securitatea alimentară și impactul negativ minim asupra mediului. În prezent, prima sarcină este chemată pentru a rezolva agricultura tradițională, a doua - ecologică. Pentru a identifica cel mai durabil tip de agricultură, este important să se compare aspectele economice ale acestora. La comparare s-a folosit metoda analogiei. Pentru a evalua dinamica cererii de produse ecologice și a resurselor pentru producerea acestora, o serie de date de la Institutul de Cercetare a Agriculturii Ecologice (FiBL), Federația Internațională a Mișcărilor pentru Agricultură Ecologică (IFOAM), Uniunea Națională a Ecologice și Uniunea Ecologică. Agricultura a fost analizată. Scopul studiului: identificarea beneficiilor și oportunităților agriculturii ecologice, a condițiilor pentru sustenabilitatea acesteia pe termen lung. Problema luată în considerare: alegerea celui mai potrivit tip de agricultură pentru rezolvarea principalelor sarcini ale industriei. Studiul a arătat că motorul dezvoltării agriculturii ecologice în țările dezvoltate este cererea consumatorilor și o serie de externalități pozitive, în timp ce factorii limitativi pentru distribuția largă a acestui tip sunt prețul ridicat al produselor, scăderea nivelului alimentelor. securitatea țărilor, necesitatea creșterii costului cercetării și dezvoltării unor tehnologii specifice. Pe termen scurt, agricultura tradițională va continua să domine datorită productivității mai mari. Agricultura ecologică, cu costuri tot mai mari de cercetare și inovare, poate concura cu agricultura tradițională pe termen lung.

Introducere

Potrivit Institutului de Cercetare a Agriculturii Ecologice (Fibl), cererea de produse ecologice a crescut în decursul ultimilor 20 de ani, în unele țări dezvoltate atingând vânzări maxime (Fig. 1).

Fig 1. Volumul vânzărilor cu amănuntul de produse ecologice, milioane de euro (Compilat conform Fibl)

Creșterea cererii consumatorilor a devenit motivul principal al dezvoltării progresive a pieței produselor ecologice, dar inițial, conceptul de agricultură ecologică, a apărut ca reacție la intensificarea industriei și la problemele de mediu pe care le-a provocat. Trebuie remarcat faptul că, mulți susținători ai agriculturii ecologice împărtășesc criticile privind productivitatea scăzută a acesteia și implementarea inovațiilor. În același timp, susținătorii intensificării agriculturii sunt de acord cu apariția externalităților negative.

Agricultura modernă trebuie să rezolve două probleme simultan. Pe de-o parte, asigurarea securității alimentare, pe de altă parte, minimalizarea impactul negativ asupra mediului. Acest lucru este posibil prin combinarea avantajelor agriculturii ecologice cu cele tradiționale, dar există o lacună, de a aplana neajunsurile acestora. Studiul este dedicat comparării agriculturii tradiționale și ecologice, identificând avantajele, amenințările și oportunitățile acestora. Acest lucru este necesar pentru a recunoaște tipul de agricultură, care are un mare potențial pentru rezolvarea sarcinilor stabilite.

Obiectivul principal al studiului este de a identifica beneficiile și oportunitățile agriculturii ecologice, condițiile pentru sustenabilitatea acesteia pe termen lung.

Materiale și metode de cercetare

Cercetarea se bazează în principal pe sinteza cunoștințelor despre agricultura ecologică. Sinteză înseamnă o revizuire cuprinzătoare a literaturii științifice, identificarea factorilor care influențează dezvoltarea sectorului în cauză pe termen scurt și lung. Abstracția științifică se aplică în determinarea celor mai importante aspecte ale dezvoltării agriculturii ecologice. Articolul evidențiază șase blocuri referitoare la amenințările și oportunitățile pentru dezvoltarea agriculturii ecologice. Metoda analogiilor a fost aplicată la compararea agriculturii organică și cea tradițională în cadrul fiecăruia dintre cele șase blocuri. Au fost evidențiate avantajele și dezavantajele agriculturii ecologice față de cea tradițională. Blocurile 1-4 sunt importante pentru înțelegerea condițiilor de dezvoltare a agriculturii ecologice pe termen scurt, blocurile 4-6 - pe termen lung. Blocul 4 este unul de tranziție, ce ne permite să înțelegem procesul de tranziție de la termen scurt la termen lung.

Aplicarea acestor metode și structura aleasă a rezultatelor cercetării face posibilă identificarea aspectelor pozitive și negative ale tipurilor de agricultură avute în vedere în raport cu societatea, precum și identificarea condițiilor pentru sustenabilitatea pe termen lung a agriculturii ecologice.

Rezultatele cercetării și discuții

1. Conceptul de agricultură ecologică

 Agricultura ecologică se bazează pe combinarea principiilor ecologice cu productivitatea ce are impact asupra biodiversității, climei, bunăstării umane. Produsele ecologice trebuie să respecte anumite standarde de vânzare în diferite țări, de exemplu, standardele UE (Regulamentul 848/2018), SUA (USDA ORGANIC). Producătorii ecologici susțin că produsele lor sunt bune pentru sănătatea umană, ceea ce duce la o cerere din ce în ce mai mare din partea consumatorilor din țările cu venituri mai mari pe cap de locuitor (Fig. 2).

Fig.2. Consumul de produse ecologice, euro/persoana (Compilat conform Fibl)

Potrivit Fibl,  cele mai în creștere piețe de produse ecologice sunt piețele din SUA și țările UE. Aceste țări sunt importatoare majore de produse ecologice (Fig. 3). Un volum semnificativ de import poate fi asociat cu produsele specifice provenite din plantații pomicole perene, precum și cu limitarea resurselor pentru producția de alimente organice.

Fig. 3. Importuri de produse ecologice, milioane de euro (Compilat conform Fibl)

2. Costurile de oportunitate de producție a produselor ecologice

Problema alegerii economice se bazează pe conceptul de costuri de oportunitate, care reflectă partea de cost a luării deciziilor. Costurile de oportunitate ale agriculturii ecologice sunt resurse pentru producerea de produse convenționale. Rezultatele cercetărilor publicate arată că diferența generală în randamentul culturilor ecologice și convenționale este de 20–25% în favoarea celor din urmă. Astfel, în condiții egale, recolta brută a culturilor ecologice va fi mai mică cu 20–25%, adică costurile de oportunitate ale producerii a 1 tonă de culturi convenționale sunt de 3/4 de tone de culturi ecologice. Având în vedere acest lucru, apare o întrebare firească despre securitatea alimentară. Productivitatea și recolta brută mai scăzută a culturilor ecologice sunt motivul principal pentru a ne îndoi de sustenabilitatea conceptului luat în considerare pe termen scurt. Se poate presupune că, unele țări nu sunt interesate de dezvoltarea conceptului de agricultură ecologică din cauza volumelor mai mici de producție de alimente.

3. Prețul produselor ecologice

Tabelul prezintă datele raportului național al vânzărilor cu amănuntul a produselor ecologice și celor convenționale după datele Ministerului agriculturii al SUA (ESMIS).

          Prețurile produselor ecologice și convenționale în SUA, ianuarie 2022

Produse	Prețul produselor convenționale,   dolari	Prețul produselor ecologice, dolari	Devierea prețului produselor ecologice, %
Mere (Gala), lbs	1,71	1,87	+9,36
Salată (mixt), 5–9 uncii	2,99	3,38	+13,04
Cartof (simplu), 5 lbs	1,99	2,98	+49,75
Carne de vită (mușchi), lbs	4,99	8,99	+80,16
Înghețată, 48–64 uncii	3,99	5,99	+50,13

Întocmit conform ESMIS.

Drept exemplu, sunt selectate datele disponibile privind prețurile pentru anumite tipuri de produse. Cea mai mică abatere a prețurilor se observă la fructele plantațiilor perene, cea mai mare - la prelucrarea produselor zootehnice. Producerea conform standardelor ecologice este atractivă pentru consumatori, iar aceștia sunt dispuși să plătească mai mult pentru acest beneficiu. De asemenea, diferența de preț poate fi legată de costurile de producție mai mari în agricultura ecologică. Potrivit US Organic Trade Association, profitabilitatea producției și vânzării produselor ecologice este mai mare decât profitabilitatea similară a produselor convenționale . Astfel, adaosul comercial al produselor ecologice permit compensarea costurilor tehnologice mult mai mari și reprezintă principalul motiv pentru cultivarea produselor ecologice în sectorul privat. Pe de altă parte, o parte semnificativă a alimentelor sunt importante din punct de vedere social, astfel, pe termen scurt, statul poate să nu fie interesat în redistribuirea resurselor pentru a sprijini dezvoltarea agriculturii ecologice, în special pe piața internă.

4.  Răspândirea agriculturii ecologice 

Deși agricultura ecologică a apărut de ceva vreme, în lumea modernă interacționează constant cu mediul înconjurător, iar metodele sale sunt în continuă perfecționare, luând în considerare cunoștințele științifice, rezultatele cercetărilor și invențiilor. Prin urmare, agricultura ecologică modernă nu este o concepție conservatoare. Scopul principal al acestei concepții este durabilitatea (socială, economică și ecologică). În unele cercetări, agricultura ecologică este considerată o inovație socială, deoarece vizează schimbarea relațiilor dintre producători și mediul înconjurător, precum și schimbarea atitudinii consumatorilor față de alimentație. Producătorii care cultivă produse ecologice au o mai mare coeziune și comunicare, în multe țări fiind create comunități de producători, sub forma asociațiilor sau cooperativelor. Inovatorii, în general, au un nivel înalt de educație și sunt mai bine informați în comparație cu ceilalți.

5. Uniunile de producători de produse ecologice consideră că principala problemă în agricultura ecologică este ritmul insuficient de creștere a volumelor de producție. Dacă ritmul actual de creștere de 5% pe an se va menține până în 2050, ponderea agriculturii ecologice va rămâne nesemnificativă, iar problema reducerii impactului negativ al sectorului asupra mediului nu va fi rezolvată. Pentru a rezolva această problemă, comunitatea europeană a producătorilor a prezentat principalele funcții ale noii faze de dezvoltare a agriculturii ecologice "Organic 3.0":

1. Agroecologie și sustenabilitate: Organic 3.0 se concentrează pe integrarea principiilor agroecologice în practicile agricole ecologice pentru a promova un sistem mai sustenabil. Aceasta implică optimizarea interacțiunilor dintre plante, animale, sol, apă și habitatul natural pentru a crea ecosisteme agricole mai reziliente.

1. Inovare și tehnologie: Organic 3.0 încurajează adoptarea și adaptarea tehnologiilor inovatoare în agricultura organică. Aceste tehnologii pot include sisteme avansate de monitorizare și control, utilizarea eficientă a resurselor, aplicarea științei și cercetării pentru îmbunătățirea producției și reducerea impactului asupra mediului.

1. Integrarea lanțului de aprovizionare: Organic 3.0 promovează o abordare holistică a lanțului de aprovizionare organic, care include producători, procesatori, distribuitori și consumatori. Acest lucru implică dezvoltarea unor parteneriate mai puternice între aceste părți implicate pentru a asigura calitatea și integritatea produselor organice de-a lungul întregului lanț de aprovizionare.

1. Regenerarea și conservarea resurselor naturale: Organic 3.0 pune un accent deosebit pe regenerarea și conservarea resurselor naturale, cum ar fi solul, apa și biodiversitatea. Prin practici agricole durabile, cum ar fi agricultura de conservare a solului, utilizarea eficientă a apei și promovarea biodiversității, se urmărește menținerea și îmbunătățirea sănătății ecosistemelor agricole.

1. Accesibilitate și echitate: Organic 3.0 își propune să ofere acces mai mare și echitabil la produsele organice pentru toate categoriile de consumatori. Acest lucru poate include dezvoltarea unor modele de afaceri inovatoare și sustenabile care să asigure prețuri accesibile pentru produsele organice și să încurajeze practicile agricole organice în comunitățile locale.

Merită menționat că cheltuielile pentru cercetarea tehnologiilor specifice în cultivarea produselor ecologice reprezintă mai puțin de 1% din bugetele private și publice. Inovațiile în agricultura ecologică sunt în mare măsură generate de sectorul privat al economiei. Având în vedere sprijinul minim existent pentru cercetare și dezvoltare, agricultura ecologică poate avea rezerve semnificative pentru creșterea productivității în viitor. Printre prioritățile cercetării se numără:

• posibilitățile de îmbunătățire a fertilității solului;
• îmbunătățirea asolamentului;
• selectarea culturilor agricole orientate către mediul specific al sistemelor agricole ecologice și creșterea rezistenței la dăunători;
• prevenirea și tratarea bolilor la animale.

1. Externalități pozitive ale agriculturii ecologice

Agricultura ecologică contribuie la apariția de externalități pozitive într-o măsură mai mare decât agricultura tradițională. Tipurile de producție agricolă analizate sunt comparate atât în termeni economici, cât și în ceea ce privește impactul asupra mediului înconjurător.

6.1 Biodiversitatea

Trebuie menționat că serviciile ecosistemice sunt dificil de evaluat cantitativ. De exemplu, agricultura tradițională are un impact asupra insectelor polenizatoare și evaluarea precisă a acestui impact în termeni cantitativi este destul de complexă. Pășunile naturale într-o gospodărie ecologică, prezintă biodiversitate și o rezistență pe termen lung ridicată. Agricultura ecologică crește biodiversitatea suprafețelor agricole și a teritoriilor adiacente cu 30% în comparație cu agricultura tradițională. Cel mai mare efect pozitiv al agriculturii ecologice se manifestă asupra plantelor sălbatice și a insectelor polenizatoare.

6.2. Impactul agriculturii ecologice asupra mediului

Ponderea agriculturii globale în emisiile de gaze cu efect de seră este de 20-30%. În regiune se constată un nivel scăzut al emisiilor totale de gaze cu efect de seră din agricultură în comparație cu alte sectoare. Principalele surse de emisii sunt protoxidul de azot din solurile agricole și metanul din fermentația internă a animalelor din ferme. Potențialul principal de atenuare a schimbărilor climatice constă în capacitatea solurilor agricole de a captura CO2, prin crearea de materiei organice. În producția ecologică, rotația și diversificarea culturilor sunt cele mai utilizate mijloace de combatere a dăunătorilor și bolilor. Utilizarea limitată a pesticidelor și îngrășămintelor minerale în agricultura ecologică încurajează rotații mai variate de culturi, pentru fixarea azotului. Emisiile de gaze cu efect de seră la un hectar în agricultura ecologică sunt mai mici decât în ​​agricultura convențională, dar nu întotdeauna mai mici pe unitatea de producție, din cauza randamentului mai scăzut al acesteia din urmă.

6.3. Impactul agriculturii ecologice asupra sănătății umane

Principiul de bază al agriculturii ecologice este principiul sănătății, conform căruia sănătatea unui individ și a societății, sunt legate de starea mediului. Creșterea produselor ecologice este concepută pentru a reduce impactul negativ asupra sănătății umane ai stimulatorilor de creștere, medicamentelor veterinare, aditivii alimentari pentru animale, îngrășămintelor minerale și pesticidelor. Standardele ecologice minimizează utilizarea acestor substanțe. Producătorii ecologici afirmă că, produsele lor promovează și mențin sănătatea societății în ansamblu. Astfel de produse ajută la reducerea incidenței populației și la creșterea speranței medii de viață. Starea mai bună a sănătății publice permite economii la întreținerea instituțiilor medicale. În același timp, societatea însăși menține și întărește nivelul de sănătate fără intervenția suplimentară a statului. De asemenea, societatea are un nivel mai sporit de activitate în afaceri și, în consecință, o productivitate mai mare a muncii.

6.4. Adaptarea la impactul schimbărilor climatice

Cercetările arată că, fără strategii de adaptare la schimbările climatice, agricultura poate suferi daune economice semnificative. În prezent, este posibilă compensarea pierderilor sectorului prin diverse măsuri de adaptare: diversificarea culturilor și modificarea calendarului operațiunilor tehnologice (plantări sau rotații de culturi), schimbări instituționale (măsuri guvernamentale), dezvoltări tehnologice. Aceste direcții sunt universale și pot sta la baza adaptării agriculturii tradiționale și ecologice la schimbările climatice. Cu toate acestea, adaptarea industriei la fenomene meteorologice extreme, cum ar fi seceta, este posibilă prin aplicarea unor metode care se găsesc în mod obișnuit în agricultura ecologică. Avantajul cheie al agriculturii ecologice este capacitatea de a forma humus. Creșterea materiei organice în sol permite creșterea fertilității, datorită capacității de reținere a apei. Acest instrument este cheia pentru reducerea riscurilor operaționale asociate cu evenimentele meteorologice extreme.

Concluzie

O atenție considerabilă este acordată agriculturii ecologice din partea cererii consumatorilor. Potrivit Fibl, în unele țări din UE (Danemarca, Franța) produsele ecologice le înlocuiesc pe cele tradiționale și pot deveni mainstream. În țările în curs de dezvoltare, agricultura ecologică nu este încă percepută ca o strategie amplă pentru dezvoltarea industriei. Acest lucru se datorează prețurilor mai mari ale produselor și productivității mai scăzute. Cu toate acestea, agricultura ecologică are externalități pozitive în contrast cu cea convențională. Experiența țărilor dezvoltate arată coexistența agriculturii convenționale și ecologice, dar trecerea de la producția convențională la cea ecologică provoacă dificultăți semnificative. Pentru producție, perioada de conversie prezintă dezavantaje de două tipuri: pe de-o parte, companiile se confruntă cu o intensitate mai mare a muncii și cu roadă mai mică, pe de altă parte, nu primesc încă adaosul comercial pentru produsele ecologice. Compararea acestor tipuri de agricultură, reflectă compromisul dintre producția de alimente la prețuri accesibile și impactul pozitiv asupra mediului. În același timp, dezvoltarea agriculturii ecologice pe termen scurt depinde în mare măsură de puterea de cumpărare și de sprijinul autorităților. Comparând costurile de cercetare și dezvoltare în agricultura ecologică și cea convențională, putem presupune că, agricultura ecologică este cea ce deține cele mai mari rezerve pentru creșterea productivității. Experiența mondială arată că nicio activitate nu se poate dezvolta progresiv fără creșterea productivității, astfel că principalele condiții pentru asigurarea sustenabilității pe termen lung a agriculturii ecologice vor fi creșterea costurilor de cercetare și implementarea inovațiilor.

Autor: Petru Zolotariov